Povestea lui Igor: De la afacerea cu bijuterii din Kiev la pescuitul crabilor în Norvegia. Drumul meu spre mare
Mă numesc Igor, sunt din Ucraina, economist de formație. Înainte de a mă muta în Norvegia, am locuit în Kiev, unde mi-am construit o carieră în domeniul bijuteriilor, câștigând destul de bine – suficient pentru o viață normală și pentru a călători. De asemenea, am lucrat puțin în domeniul scufundărilor și al vânătorii subacvatice. Dar în 2022, a trebuit să emigrez – și viața a luat o nouă turnură.
Când am ajuns în Norvegia, am început să caut modalități de a-mi găsi un loc de muncă. Așa am aflat despre munca pe traulerele de crabi. Pe Instagram, am găsit oameni care lucraseră deja pe mare, inclusiv Alexei. El mi-a povestit într-un mod interesant și accesibil cum funcționa totul. Am început să-i pun întrebări, el m-a îndrumat și m-a ghidat. Când a apărut cursul, l-am cumpărat imediat. Mi-am dat seama că aceasta era șansa mea.
Pregătirea și primii pași pe mare
Cel mai dificil lucru a fost să găsesc contacte directe cu angajatorii. La început am crezut că totul este simplu: trimit un CV și o scrisoare de motivație și voi obține un contract. Dar realitatea s-a dovedit a fi alta. CV-ul meu era brut, nu ieșea în evidență. Iar o singură expediere nu era suficientă – e-mailurile puteau ajunge în spam și uneori chiar rămâneau fără răspuns. A trebuit să refac totul, luând în considerare o mulțime de lucruri mărunte.
Bariera lingvistică a fost deosebit de dificil de depășit. Angajatorii răspundeau adesea în norvegiană și nu era întotdeauna posibil să înțeleg. A trebuit să trec la limba engleză, dar chiar și acolo trebuia să argumentezi competent de ce ești cel mai bun candidat.
Am avut nevoie de un BankID, de o adresă înregistrată, de un card fiscal, de un curs de siguranță de bază și de un certificat Helseattest. Toate acestea au durat câteva luni. Când totul a fost gata, am primit contractul și a trebuit să plec într-o zi. Mi-am făcut bagajele, mi-am închis dosarele și am pornit la drum.
Viața și munca la bord
Prima tură a fost un haos total. Totul este nou, totul este foarte rapid, nu înțelegi ce să faci, dar te obișnuiești treptat. Lucrăm după un sistem: 6 ore – veghe, 6 ore – somn, și tot așa în cerc. Partea principală este lucrul cu capcanele pe punte și cu crabul în fabrică.
Trăim cot la cot: lucrezi, mănânci, dormi cu aceleași persoane. Nu este nevoie de conflicte, este important doar să îți faci treaba și să îi respecți pe ceilalți. Cabanele sunt mici, există o bucătărie și o cameră de odihnă. Mâncarea este normală, gătită de bucătar.
Munca pe mare nu este ca munca pe uscat. Pe uscat, îți faci treaba și pleci acasă. Aici lucrezi 24/7. Dar în timpul liber poți să te uiți la un film, să vorbești cu familia dacă ai o conexiune sau pur și simplu să dormi. Este posibil să nu aveți conexiune pentru o perioadă lungă de timp, dar vă obișnuiți cu asta.
Au existat dificultăți, desigur. Primele zile au fost un efort fizic infernal, mă durea tot corpul, dar organismul meu s-a adaptat rapid. Rău de mare? Nu a fost – o zi de tinichele, dar apoi totul a dispărut. Principalul lucru este să mănânci chiar dacă te simți rău.
Câștiguri, experiențe și un nou ritm de viață
Tura mea începea cu șase ore de muncă, apoi o masă și cinci ore de somn. Te trezeai și intrai din nou în tură. Contractul meu era pentru trei luni. Veniturile depindeau de captură, dar suma garantată era de aproximativ 3000 de coroane înainte de taxe.
Îmi cheltui banii pe o viață decentă pentru mine și familia mea. Călătorim mult. Îmi permit o mulțime de lucruri. Condiția mea fizică s-a îmbunătățit, de asemenea – lucrul cu capcanele este, de fapt, cea mai bună mașină de exerciții.
Așteptări? Am crezut că va fi greu – s-a dovedit a fi și mai greu, dar și mai interesant. O mulțime de impresii. Cel mai mult îmi amintesc de primul ceas: când totul trebuia aruncat rapid, asamblat și puse capcane. Atunci mi-am dat seama ce este un ritm adevărat.
Viitorul, sfaturile și echilibrul dintre mare și viață
Munca pe mare mi-a oferit mai mult decât mă așteptam. Am început să câștig mai mulți bani, am căpătat încredere, am avut multă încredere, am avut multă încredere.
Nu sunt sigur care sunt perspectivele. Deocamdată, am de gând să continui. Poate îmi voi încerca norocul și pe o navă de pescuit, de exemplu, pe un trauler.
Rudele mele sunt îngrijorate, dar mă susțin. Iar după călătorie, ne odihnim împreună, călătorind mult. Îmi place acest ritm: muncești 3-4 luni și apoi trăiești bine 8-9 luni.
Le voi spune un singur lucru nou-veniților – nu-i ascultați pe cei care vă vor descuraja. Mergeți până la capăt, chiar dacă vi se pare că nu veți reuși. Principalul lucru este să nu renunțați.