Povestea lui Vasile: De la automecanic la Moscova, la marinar pe un trawler de creveți în Irlanda

Vasile Goreacii, un moldovean hotărât, a demonstrat că o schimbare radicală de carieră este posibilă la orice vârstă dacă ai ghidarea corectă și perseverență. De la munca pe uscat în construcții și mecanică, acesta a ajuns marinar pe trawlerul de creveți „ALMA AMY” în Irlanda. Aceasta este povestea lui.

Interviu cu Vasile Goreacii

PARTEA I. Prezentare și viața înainte de mare

1. Pentru început, prezintă-te. Cine este Vasile Goreacii și cu ce te ocupai înainte să intri în industria maritimă?

Mă numesc Vasile Goreacii. Înainte de a intra în industria maritimă, am lucrat timp de 8 ani la Moscova ca mecanic auto. După aceea, am lucrat 7 ani în Franța, în domeniul construcțiilor.

2. Cum arăta viața ta înainte să intri în industria pescuitului? Ce planuri aveai atunci?

Înainte să intru în industria maritimă, viața mea mergea normal. Din punct de vedere financiar, lucrurile mergeau destul de bine și nu simțeam un neajuns foarte mare.

Cu toate acestea, încă din copilărie îmi plăcea pescuitul și eram atras de nave. Îmi imaginam că viața pe mare este ușoară și foarte romantică.

3. De unde a apărut ideea de a încerca o carieră pe mare?

Ideea de a intra în industria maritimă a apărut urmărind videoclipuri pe TikTok. Am văzut postările lui Alexei Matcovschii, în care vorbea despre viața și câștigurile de pe mare.

Am devenit curios, am început să mă informez despre actele necesare și am hotărât să încerc și eu.

4. Ce te-a determinat să mergi pe mare?

M-a motivat curiozitatea, dar și faptul că, încă din copilărie, iubeam pescuitul și tot ce era legat de nave.

Am vrut să încerc această experiență și să văd dacă munca pe mare este potrivită pentru mine.

5. Cum ai început efectiv procesul de angajare?

Urmărind postările lui Alexei Matcovschii, am aflat ce documente îmi sunt necesare. Mi-am făcut cursul Basic Safety Training și certificatul medical maritim.

După aceea, am început să studiez intensiv limba engleză, deoarece nu o cunoșteam deloc. La școală studiasem limba franceză.

După consultația pe care am avut-o cu Alexei la Chișinău, am venit acasă, am mai studiat câteva săptămâni limba engleză și am început să caut locuri de muncă pe toate rețelele de socializare, așa cum mi-a recomandat.

Am găsit un anunț în care era nevoie urgentă de un pescar, am găsit numărul de telefon și am sunat personal.

6. De ce acte maritime ai avut nevoie?

Am avut nevoie de:

Pașaport european

Certificatul Basic Safety Training

Certificatul medical maritim

Pe lângă documente, am înțeles că trebuie să studiez și limba engleză, pentru a putea discuta direct cu angajatorii și cu membrii echipajului.

PARTEA II. Angajarea în Irlanda

1. Cum ai obținut locul de muncă pe trawlerul de creveți „ALMA AMY”? Povestește-ne întregul proces.

Am găsit pe rețelele de socializare un anunț în care era nevoie urgentă de un pescar. Am găsit numărul de telefon și am sunat singur.

Am discutat cu angajatorul aproximativ două minute. Eu îl înțelegeam cam 50%, iar el mă înțelegea tot cam 50%. Mi-a spus să-i trimit CV-ul.

I-am trimis CV-ul și am așteptat răspunsul. În aproximativ două ore mi-a spus că sunt acceptat și m-a întrebat dacă pot veni.

Discuția a avut loc vineri, iar el mi-a cerut să fiu duminică seara pe navă. Am acceptat și i-am spus că voi ajunge neapărat.

2. Cum ai reacționat când ai primit confirmarea că ai fost acceptat?

Am avut foarte multe emoții și retrăiri. Nu știam cum va fi, unde voi ajunge și ce mă așteaptă.

Cu toate acestea, nu am dat înapoi. Am hotărât să merg numai înainte.

3. Care au fost primele impresii când ai urcat pentru prima dată la bord?

Am ajuns în Irlanda, iar proprietarul navei mi-a comandat un taxi care m-a dus direct la bord.

Când am urcat pentru prima dată pe navă, am început să râd și am spus:

„Vai, cât de tare se mai mișcă!”

A fost pentru prima dată când am simțit cu adevărat mișcarea unei nave.

4. Cum te-a primit echipajul și cum a decurs perioada de adaptare?

Echipajul era format din doi cetățeni ai Egiptului și doi cetățeni ai Lituaniei.

Dintre ei, numai unul dintre colegii egipteni cunoștea limba engleză puțin mai bine decât mine. Alți doi colegi nu vorbeau aproape deloc engleza, iar cu unul dintre ei eram aproximativ la același nivel.

Colectivul a fost foarte prietenos. De la început mi-au prezentat întreaga navă și mi-au explicat cum se desfășoară lucrul.

PARTEA III. Viața și munca pe mare

1. Povestește-ne cum arată o zi obișnuită la bordul unui trawler de creveți.

Lucrul începea aproximativ la ora 5:00. Aruncam două traule în apă, iar acestea erau tractate timp de aproximativ 5 ore.

În jurul orei 10:00, scoteam traulele și începeam sortarea creveților, alegerea și curățarea peștelui. După ce terminam, aruncam din nou traulele în apă.

Peste alte 5 ore, le scoteam din nou și continuam sortarea. În acest timp mai reușeam să bem o cafea sau să luăm masa.

Dacă nu reușeam să terminăm toate sarcinile, în perioada în care traulele erau în apă pregăteam mâncarea împreună cu căpitanul.

În total, scoteam traulele de 3 ori pe zi. Ultima ridicare era aproximativ la ora 22:00. Sortarea și prelucrarea capturii puteau continua până la ora 5:00, 6:00 sau chiar 7:00 dimineața.

Eram puțini oameni și aveam foarte mult de lucru, deoarece pescuitul mergea foarte bine.

Acest proces se repeta în fiecare zi. Stăteam aproximativ 6 zile pe mare, după care reveneam în port.

2. Care sunt responsabilitățile tale principale pe navă?

Responsabilitățile mele erau asemănătoare cu ale celorlalți membri ai echipajului.

Toți participam la aruncarea traulelor, ridicarea lor, scoaterea peștelui și a creveților, sortarea capturii și pregătirea traulelor pentru următoarea lansare.

Nu exista o singură sarcină pe care să o facă doar o anumită persoană. Lucram cu toții în echipă și fiecare făcea ceea ce putea și ceea ce era necesar în acel moment.

3. Ce a fost cel mai greu în primele zile pe mare?

Nu pot spune că am observat ceva extrem de greu.

Din când în când îmi era dor de casă, de copii și de familie. De asemenea, dormeam destul de puțin, iar acesta era unul dintre lucrurile mai dificile.

În rest, totul a mers bine.

4. Ce te-a surprins cel mai mult la viața și munca pe un vas de pescuit?

Am fost plăcut surprins de faptul că nu am avut rău de mare.

Înainte să plec, mă gândeam că mi se va face rău, însă am suportat foarte bine mișcarea navei. Nu mi-am imaginat că mă voi simți atât de bine pe mare.

5. Cum sunt condițiile de trai la bord: cabinele, mâncarea, programul și relația dintre membrii echipajului?

Condițiile de trai au fost foarte bune.

Pe navă erau două cabine, fiecare cu câte patru locuri, asemănătoare compartimentelor dintr-un tren. Noi eram trei persoane într-o cabină, iar ceilalți doi băieți stăteau în cealaltă cabină.

Mâncarea o pregăteam împreună, inclusiv cu căpitanul, în perioadele în care traulele erau în apă și aveam puțin timp liber.

Programul era foarte intens și dormeam puțin, însă relațiile dintre membrii echipajului erau foarte bune.

Pot spune într-un singur cuvânt că ne simțeam ca o familie. Fără o relație bună între membrii echipajului, nu se poate lucra eficient, deoarece apare disconfortul și nimeni nu mai poate munci normal.

PARTEA IV. Incidentul de pe mare

1. Știu că nava pe care lucrai a fost implicată într-o coliziune cu o altă navă. Ce s-a întâmplat mai exact?

Incidentul s-a produs noaptea.

Eu am fost de serviciu între orele 2:00 și 3:00. După mine, a venit un coleg din Lituania, în vârstă de 63 de ani. Era un om cu experiență și lucrase inclusiv la pescuitul crabilor.

Căpitanul ne spusese să urmărim radarul și, dacă apare un punct care reprezintă o altă navă, să-l chemăm imediat și să nu facem singuri nicio manevră.

După ce i-am predat postul colegului, m-am dus să dorm. Din câte am înțeles, el a observat o situație pe radar și a încercat să facă o manevră.

M-am trezit din cauza loviturii. S-au ridicat imediat toți membrii echipajului și s-a trezit și căpitanul.

2. Cum a reacționat echipajul în acel moment și ce ai simțit tu?

După impact, ne-am ridicat cu toții și am mers să vedem ce s-a întâmplat.

Căpitanul a început să discute cu persoana care fusese de serviciu și să afle de ce nu a fost chemat la timp.

Noi am început imediat să verificăm bordajul navei. În zona lovită se aflau frânghii, plase și alte echipamente pentru traule. Am mutat toate lucrurile din acea zonă și am observat că în bordajul navei se formase o gaură.

În acel moment a fost o situație tensionată și neobișnuită pentru întregul echipaj.

3. Cum a fost gestionată situația și ce ai învățat din această experiență despre siguranța pe mare?

După ce am eliberat zona și am văzut cât de mare era gaura, a venit căpitanul, a verificat situația și a luat decizia să ne întoarcem în port.

Am navigat foarte încet. Pe tot parcursul drumului, câte unul dintre noi verifica zona avariată, pentru a vedea dacă intră apă și dacă totul este în regulă.

Căpitanul venea permanent și ne întreba dacă situația este stabilă și dacă cineva a fost rănit. Din fericire, totul a fost în regulă și am ajuns în siguranță în port.

După sosire, au venit reprezentanții autorității maritime. Aceștia au înregistrat incidentul și au discutat separat cu fiecare membru al echipajului, pentru a afla cum s-a întâmplat totul.

Nava a rămas în port pentru verificări, asigurare și reparații.

Din acest incident am tras o concluzie foarte importantă: oriunde ai fi și oriunde ai lucra, trebuie să fii foarte responsabil.

Pe mare este vorba despre viața ta, viața întregului echipaj și viața oamenilor de pe navele aflate în apropiere. Trebuie să fii permanent atent și responsabil.

PARTEA V. Experiența personală

1. Cum te-a schimbat această experiență ca om?

După această experiență am înțeles că acesta este lucrul pe care l-am căutat toată viața.

Nu îmi mai doresc să fac o altă muncă. M-am îndrăgostit atât de mult de mare și de întregul proces, încât îmi este greu să descriu în cuvinte.

Acesta este lucrul la care am visat.

2. Ce ai învățat despre disciplină, responsabilitate și munca în echipă?

Nu pot spune că aceste lucruri erau complet noi pentru mine.

Când lucram pe șantiere în Paris, lucram împreună cu alți oameni și înțelegeam deja ce înseamnă responsabilitatea și munca în echipă.

Experiența de pe mare mi-a confirmat însă cât de importante sunt disciplina, responsabilitatea și colaborarea dintre membrii echipajului.

3. Care a fost cel mai frumos moment trăit până acum pe mare?

Nu pot alege un singur moment.

Pentru mine, toate momentele petrecute pe mare au fost frumoase. Chiar și atunci când aveam puțin timp liber, mă bucuram de fiecare clipă.

4. Dar cel mai dificil moment?

Cel mai dificil a fost incidentul în urma căruia s-a format gaura în bordajul navei.

Când m-am uitat prima dată la gaură, pentru o clipă m-am gândit că vom ajunge direct în apă, alături de creveți.

Acela a fost momentul cel mai dificil. În rest, nu am avut alte situații deosebit de grele.

PARTEA VI. Veniturile și motivația

1. Cum se compară veniturile de pe mare cu veniturile de pe uscat?

Veniturile de pe uscat nu pot fi comparate cu veniturile de pe mare, deoarece diferența este foarte mare.

Cât poți câștiga pe uscat aproape într-o lună, pe mare poți câștiga în aproximativ șase zile de muncă.

2. Cum se împart salariile sau câștigurile pe navă?

În răspunsul inițial nu am explicat formula exactă prin care se împart câștigurile între membrii echipajului.

Pot spune doar că veniturile de pe mare sunt considerabil mai mari decât cele pe care le-am obținut lucrând pe uscat.

3. Ce te motivează să continui în această industrie?

Mă motivează faptul că această muncă îmi oferă foarte multă plăcere.

Îmi place marea, îmi place procesul de lucru și mă simt foarte bine făcând această muncă. Îmi este greu să explic în cuvinte cât de mult îmi place.

PARTEA VII. Consultația cu Alexei Matcovschii

1. Privind în urmă, cât de importantă a fost consultația cu Alexei Matcovschii și ghidarea lui în industria maritimă?

După consultația cu Alexei, am primit foarte multă motivație și am înțeles mai clar ce trebuie să fac și care sunt pașii pe care trebuie să-i urmez.

Am venit acasă și am început să studiez limba engleză, pentru a putea înțelege și comunica măcar la un nivel de bază.

După aceea, am căutat locuri de muncă pe toate rețelele de socializare. Am sunat direct angajatorii, fără să mă tem și fără să dau înapoi.

Așa am găsit locul de muncă, am primit răspunsul și apoi oferta de angajare.

2. Ce le-ai spune oamenilor care cred că o simplă consultație nu poate face diferența?

Le-aș spune că și o consultație scurtă poate avea foarte multă importanță.

Înainte de consultația cu Alexei, căutam și eu de lucru, dar nu aveam o idee clară despre ce trebuie să fac și cum trebuie să procedez.

Chiar și cinci fraze sau câteva recomandări potrivite pot conta foarte mult în procesul de angajare.

3. Dacă ar fi să descrii în câteva cuvinte experiența cu Alexei, ce ai spune?

Alexei Matcovschii este un om care își cunoaște foarte bine munca și domeniul în care activează.

PARTEA VIII. Mesaj pentru cei care urmăresc

1. Ce sfat le-ai da oamenilor din Republica Moldova și România care își doresc să ajungă pe mare, dar încă ezită?

Le-aș spune tuturor celor care doresc să lucreze în acest domeniu să nu se teamă de nimic.

Munca și efortul vor fi răsplătite. Munciți și veți ajunge acolo unde vă doriți.

2. Ce sfat le-ai da persoanelor care au trecut de 50 de ani și vor să ajungă pe un vas de pescuit?

Celor care au trecut de 50 de ani le-aș spune că nu există nimic imposibil.

Totul este în mâinile voastre. Depuneți efort, fiți perseverenți și veți obține rezultate.

3. Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac începătorii când încearcă să se angajeze?

Cea mai mare greșeală este că, după ce trimit 5, 10 sau 20 de e-mailuri și nu primesc răspuns, începătorii lasă mâinile în jos și se opresc.

Aceasta este o greșeală foarte mare.

Trebuie să trimiteți foarte multe e-mailuri și să efectuați foarte multe apeluri. Nu trebuie să vă temeți și nu trebuie să renunțați.

4. Cât de importantă este limba engleză pentru angajare?

Limba engleză este foarte importantă pentru angajare și pentru discuțiile directe cu un angajator.

Alexei a spus și în postările sale că șansele de angajare cresc de aproximativ cinci ori atunci când suni personal angajatorul.

Eu exact așa am procedat. Am sunat singur, am discutat cu angajatorul, i-am trimis CV-ul și am primit oferta.

5. Dacă ai putea transmite un singur mesaj oamenilor care urmăresc acest interviu, care ar fi acela?

Celor care doresc să ajungă în industria pescuitului le-aș spune să muncească asupra lor și să acorde o atenție deosebită limbii engleze.

Nu vă temeți să sunați direct angajatorii, trimiteți multe aplicații și nu renunțați după primele refuzuri sau după lipsa unui răspuns.

Totul va fi bine. Multă sănătate tuturor!